Rezolutiile ALDE

REZOLUŢIA TLDE CU PRIVIRE LA ÎNVĂŢĂMÂNTUL DUAL

By 19 aprilie 2018 No Comments

În zilele noastre, educaţia a devenit unul dintre factorii ce condiţionează creşterea economică şi nivelul de dezvoltare al unei societăţi. Nivelul de educaţie şi de formare profesională al indivizilor ce formează o societate, capacitatea de a învăţa permanent şi de a crea noi tehnologii constituie aşa-numitul „capital uman”, considerat la fel de important pentru dezvoltarea unei societăţi precum resursele naturale şi întregul capital fizic al societăţii respective.

Tineretul ALDE militează pentru recunoaşterea educaţiei ca proces esenţial prin care indivizii şi societăţile îşi pot atinge potenţialul maxim şi pot găsi drumul către egalitatea şanselor, către o democraţie funcţională şi echitabilă, către o economie productivă şi către dezvoltarea durabilă a societăţii. Din nefericire, sistemul educaţional din România este orientat într-o măsură mult prea ridicată spre educaţia de tip tradiţional care de multe ori îngrădeşte raţiunea şi spiritul critic al tinerilor, punând foarte mult accent pe acumularea de cunoştinţe şi prea puţin pe dezvoltarea de competenţe profesionale.

Numărul anilor de studii nu ne poate oferi decât o imagine imperfectă despre ceea ce învață tinerii. Faptul că au absolvit învățământul secundar nu înseamnă, în mod obligatoriu și că tinerii dețin competențele necesare pentru a putea obține un loc de muncă satisfăcător. În viziunea angajatorilor, diplomele nu mai reprezintă decăt un indiciu asupra potențialului sau al capacităților tânărului care își caută un loc de muncă, dar nu dau nicio informație despre productivitatea sa reală. De aceea, angajatorii își doresc să fie siguri de faptul că tinerii care fac aplicații pentru a obține un loc de muncă știu să-și folosească informațiile pentru a rezolva probleme, că au inițiativă și comunică în interiorul echipei din care fac parte etc. și aceste competențe transferabile nu se învață dintr-un manual, ci se dobândesc printr-o educație de bună calitate, dar tocmai acesta este impedimentul și aceste neajunsuri sunt semnalate în bloc de angajatori, atunci când sunt puse în discuție posibilitățile de inserție profesională ale tinerilor.

Tranziția de la școală la viața activă este pentru majoritatea tinerilor una periculoasă și dificil de realizat. Dezavantajele cu care aceștia se confruntă în mod frecvent sunt date de penuria locurilor de muncă și de calitatea mediocră a locurilor de muncă disponibile, care pot să fie precare și prost remunerate. Factorii legați de dezavantajele în ceea ce privește educația, cum ar fi: sărăcia, genul sau handicapul sunt adesea asociate cu dezavantajul pe care îl prezintă piața muncii, atunci când este vorba despre tineri. Și aceasta nu este o pură coincidență, ci rezultă din efectul conjugat al unei dezvoltări inegale de competențe, de norme sociale și din discriminările survenite pe piața muncii. Să-i transformi pe tineri în șomeri sau să le oferi un loc de muncă sub nivelul studiilor efectuate, pe perioade lungi de timp, nu numai că poate provoca risipirea unei resurse prețioase, dar riscă să le pericliteze în mod decisiv carierele profesionale.

Este deja evident faptul că programa școlară trebuie reînnoită, flexibilizată și adaptată mai mult la noile realități cerute de piața muncii, impresia generală a acestor actori sociali fiind aceea că pregătirea tinerilor în sistemul de învățământ formal nu-i poate ajuta decât într-o măsură scăzută în ocuparea unui loc de muncă și mai apoi, în a face față provocărilor acestuia. Materiile studiate sunt numeroase, conținuturile sunt minuțios prezentate, iar avalanșa de informații pe care le primesc și care nu reușesc să fie asimilate, îi destabilizează pe tineri, iar pe angajatori îi determină să evite angajarea tinerilor care tocmai au finalizat un ciclu de studii în sistemul formal, fiind conștienți de faptul că vor trebui să investească în ei, să le facă cursuri de formare și că pentru o perioadă de timp, cel puțin, ei nu vor putea fi eficienți.

Extrem de importantă este înțelegerea faptului că misiunea școlii este aceea de a transmite și alte competențe în afara acelora furnizate în cadrul disciplinelor de studiu și angajatorii nu pierd nicio ocazie să nu sublinieze importanța pe care ei o acordă competențelor transferabile, cum ar fi: aptitudinea de a-și pune în practică cunoștințele, atunci când se află în situații profesionale reale, de a rezolva probleme neprevăzute și de a comunica eficient cu colegii săi. Țări precum: Danemarca, China, Noua Zeelandă și Australia consideră că rezolvarea de probleme reprezintă un element cheie, pe care orice programă de învățământ ar trebui să o includă, înțelegând prin aceasta ca tinerii să fie capabili să-și dovedescă simțul critic, să fie creativi, să dea dovadă de gândire și de logică, să-și exerseze imaginația, să ia initiaţive și să fie capabili de flexibilitate, să adopte diferite unghiuri ale analizei unei probleme, să experimenteze idei inovatoare și originale, să ia decizii bazate pe experiență și pe date factuale.

Neajunsurile sistemului de educaţie din România şi problemele pe termen lung pe care aceste neajunsuri le generează în rândul tinerilor sunt chestiuni de natură sistemică, iar nevoia de reformare devine din ce în ce mai evidentă. Totuşi, nu trebuie să cădem în capcana de a lua decizii pripite şi de a ne avânta într-un proces de reformare în absenţa unui consens puternic cu privire la condiţiile cadru pe care formula optimă a sistemului educaţional trebuie să le satisfacă. Reforma în educaţie trebuie să fie rezultatul unui consens politic naţional în cadrul căruia un pas esenţial îl constituie lansarea unui proces naţional de dezbatere publică la care să fie invitaţi să participe toţi factorii interesaţi.

Tineretul ALDE consideră că une dintre soluţiile la problemele cu care se confruntă sistemul educaţional din România este reprezentată de învăţământul dual.

Spre deosebire educaţia realizată strict în şcoli, învăţământul profesional dual are în vedere învăţarea la locul de muncă, respectiv la operatorul economic, pe baza unui contract de parteneriat între operatorul economic şi unitatea de învăţământ, cu implicarea unităţii administrativ-teritoriale pe raza careia se află unitatea şcolară, şi a unui contract individual de pregatire practică încheiat între operatorul economic, unitatea de învăţământ şi persoana care se formează, având ca scop facilitarea accesului absolvenţilor, după finalizarea studiilor, la un loc pe piaţa forţei de muncă.

Astfel, învăţămantul dual este o formă de organizare atât a învăţământului profesional şi tehnic, cât şi a formării profesionale a adulţilor, cu caracteristici specifice celor două tipuri de formare, şi are urmatoarele caracteristici specifice:

  1. este organizat la iniţiativa operatorilor economici interesaţi, în calitate de potenţiali angajatori şi parteneri de practică;
  2. asigură oportunităţi sporite de educaţie şi formare profesională pe baza unui contract de parteneriat şi a unor contracte individuale de pregatire practică, prin pregatirea practică organizată în răspunderea principală a operatorilor economici;
  3. operatorii economici asigură pregatirea practică a elevilor, bursa la nivelul celei acordate din fonduri publice şi alte cheltuieli pentru formarea de calitate a elevilor;
  4. facilitează implicarea operatorilor economici în mecanismele decizionale la nivelul unităţii de învăţământ partenere.

Totodata, conform dispozitilor legale, învăţământul dual trebuie să îndeplinească urmatoarele cerinţe:

  1. existenţa contractului de parteneriat încheiat între unul sau mai mulţi operatori economici sau între o asociaţie/un consorţiu de operatori economici, unitatea de învăţământ şi unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea şcolară, contract care stabileşte condiţiile de colaborare, drepturile şi obligaţiile părţilor, precum şi costurile asumate de parteneri;
  2. existenţa contractului individual de pregatire practică, încheiat între elev, respectiv părintele, tutorele sau susţinătorul legal al elevului minor, operatorul economic şi unitatea de învăţământ, contract care stabileste drepturile şi obligaţiile părţilor;
  3. existenţa autorizării/acreditării operatorilor economici implicaţi în formarea profesională prin învăţământul dual.

Din punct de vedere al organizării, învăţământul dual se va organiza în unităţi de învăţământ de stat, în baza unui contract de parteneriat care se încheie între unul sau mai mulţi operatori economici sau asociaţie/consorţiu de operatori economici, unitatea de învăţământ şi unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea şcolară.

Pentru aplicarea practică a dispoziţiilor legiuitorului cu privire la desfăşurarea învăţământului dual, sunt necesare metodologii specifice care, pe de o parte să asigure autorizarea/acreditarea operatorilor economici implicaţi în formarea profesională prin învăţământul dual, iar pe de altă parte trebuie stabilit cadrul şi condiţiile pentru organizarea admiterii în învăţământul dual.

Învăţământul profesional dual reprezintă un pas important făcut de legiuitor în sprijinul operatorilor economici care întâmpină dificultăţi în identificarea personalului necesar şi calificarea acestuia raportat la specificul locului de muncă.